Marturisirea iubirii....

m-am hotarat sa ii marturisesc dragostea si am reusit s-o fac!
singura modalitate a fost sa imi dau un deadline si astfel am reusit. evident in ultima zi. toata perioada insa am fost foarte relaxata si hotarata. stiam ca trebuie sa fac asta insa incercam sa prind un moment in care sa fiu doar cu el. nu reuseam. ma evita in permanenta.

i-am spus ca vreau sa ne vedem ca sa vorbim si m-am dus la el acasa. il trezisem din somn si intr-o prima faza toate gesturile si intregul lui comportament a fost de om trezit din somn.

i-am spus ca m-am indragostit de el din prima clipa in care l-am vazut si am tot incercat sa ma apropii si cu greu am reusit. i-am spus ca nu am nici o pretentie acum de la el. eu doar vroiam sa imi iau aceasta povara de pe suflet. s-a simtit usor stanjenit.
l-am intrebat daca isi aminteste toae incidentele dintre noi si tot ceea ce s-a intamplat si da!!! isi amintea absolut tot si da!!! este atras de mine...
va exista ceva intre noi? nu stiu! nici el nu stie.... si nu vom sti-o poate niciodata....

pot doar sa sper ....