indragosteala

cum iti dai seama ca te-ai indragostit? cum iti dai seama ca fix atunci s-a produs scurtcircuitul? care sunt semnele pe care trebuie sa le luam in calcul?

cum spunea si buna mea prietena in urma cu cateva ore... "tu iti provoci singura indragosteala"... cred ca de fapt are dreptate...

vad personajul de sex opus care imi starneste atentia, il analizez, il intorc pe toate partile si plecand de la el se naste o intreaga poveste. sa nu credeti acum ca este totul rodul imaginatiei mele... doar ca cateodata despic atat de mult firul in patru incat cred ca gasesc conexiuni pana si acolo unde nu ar fi existat in mod normal.
de fapt la mine indragosteala e ca o jucarie noua... nu-mi pot imagina viata fara diverse mici jucarii care sa imi distraga atentia de la problemele de zi cu zi si de la plictisul cotidian... atunci imi aleg diverse target-uri si imi pun in minte diverse scopuri.

ma focalizez foarte mult pe actiunea respectiva si pe persoana in cauza pana .... cred ca devinde usor obsedant...
si acum vine dilema: cum scapi de obsesii ....

coincidente

intotdeauna am crezut in coincidente... pana la urma nimic nu este intamplator si din acest motiv orice coincidenta observam, o luam ca pe un semn...
recunosc ca intotdeauna am bagat de seama mai repede coincidentele favorabile iar pe cele nefavorabile le treceam mai degraba cu vederea.

se spune ca in timp, intr-un cuplu, cei doi parteneri tind sa semene si tind sa aiba aceleasi obiceiuri. este posibil ca acest lucru sa se intample si intre doi oameni care nu sunt de fapt cuplu dar totusi petrec mult timp impreuna si oarecum exista "a connection"? sa se imbrace la fel, in aceleasi culori, sa aiba aceleasi gusturi culinare, sa gandeasca la fel...
eu le iau evident tot ca pe niste coincidente pozitive...

traiesc cu senzatia ca "he is the one"... este atat de aproape de mine si totusi atat de departe....

indeplinirea visului

am reusit sa fac ca visul sa devina realitate... nu am constientizat acest lucru decat dupa ce s-a intamplat totul. am fost unul langa altul si ne-am atins... si ne-am mangaiat... si ne-am dezmierdat... si ne-a placut...
inca am senzatia ca nu a fost in totalitate real ci mai mult fantezia mea...
a fost oare ceva gresit? isi va aminti? se va repeta? se va finaliza?

in vis

intotdeuna se intampla ca atunci cand iti place prea mult o persoana, sa incepi sa ai vise cu acea persoana. de cele mai multe ori sunt vise erotice ce-i drept.
ei bine... am avut un singur vis cu el care ar putea fi considerat usor erotic... visul era compus din atingeri si mangaieri intre noi doi. in special atingeri ale mainilor si ale fetelor. nu ne-am sarutat deloc. erau decat delicate apropieri ale fetelor noastre. uneori nu erau nici macar atingeri ci apropieri atat de fierbinti incat puteai simti calcura celuilalt neatingandu-l. toate aceste dezmirdari si alintari durau minute in sir. poate chiar ore... si ca sa nu spuneti sa refuz sa zic adevarul... intr-adevar la un moment dat se facea ca vine momentul adevarului si urma sa ne dezbracam. si fix cand urma sa-mi delectez si eu privirea cu frumosul lui trup... m-am trezit din somn....

mi-a mai aparut in somn... in repetate randuri... dar statea cuminte la picioarele mele, si ma privea dormind. imi veghea somnul. nu ma visam in alt pat ci exact in patul meu, in camera mea si el era acolo prezent... fiind vara si cald, dorm dezbracata, invelita cu un cearsaf subtire si stiindu-ma goala, imi era rusine de el si incercam sa ma invelesc ca sa nu-mi vada goliciunea. ma simteam vulnerabila sub privirea lui...
am incercat sa gasesc interpretarea acestui vis dar n-am avut mare noroc... au fost cateva persoane care mi-au zis ca ar fi ingerul meu pazitor... cat de frumos poate suna... si cat de frumos ar putea sa fie ... si totusi cred ca e prea frumos ... si poate nu-i asta de fapt interpretarea corecta a visului...
poate cineva sa interpreteze acest vis?

gandind la el

imi vine sa-l sarut din cap pana-n picioare cateodata. sa iau fiecare particica a corpului lui si sa o dezmierd, sa o alint, sa o adulmec, sa ma bucur de ea. cred ca are cele mai frumoase maini din lume pe care le-am intalnit vreodata. degete prelungi si subtiri, bine definite. unghii scurte si ingrijite. imi este rusine cu mine cand ii privesc mainile. instantaneu imi vine sa le sarut si sa le iubesc. este tare ciudat cum de nu am astfel de ganduri cu alte parti ale corpului lui. mainile ma fascineaza. si cred ca lucrul asta l-am simtit de la inceput. nu pot decat sa-mi inchipui atingerea acelor maini. o atingere blanda, catifelata, care ma va face sa tremur de placere, sa vibrez. of doamne ce maine frumoase. la o prima vedere ai avea senzatia ca sunt prea fragile, dar nu. in acele maini fine exista o forta ascunsa, talente nebanuite.
este cred ca prima oara cand indraznesc sa astept. cand am rabdare. nu as putea sa ma multumesc cu o mica bucata din el. il vreau pe tot. vreau ca el sa fie al meu si sa il pot savura de cate ori imi este in preajma. da, stiu, sunt egoista. extrem de egoista. dar pur si simplu este prima oara cand vreau pe cineva doar pentru mine. cand nu pot suporta gandul sa impart pe cineva. pur si simplu omuletul asta e perfect. este perfect prin prisma lucrurile simple pe care le face. prin complimentele mici si prin gesturile firesti pe care le face.
ador sa il rog sa ma ajute. o face cu placere si fara a se da in laturi de la ceva. este un om atat de frumos. imi este atat de drag... cateodata stau si ma gandesc daca intr-adevar este real.
nu imi dau seama de ce cand ramanem doar noi doi, este un abis intre noi. nu avem curaj sa vorbim. linistea este de preferat. singurele discutii pe care le putem avea sunt strict profesionale. nu incercam un alt fel de comunicare. nu ne provocam la discutii. ar vrea oare sa fie provocat. nici nu stiu cu ce sa incep ca sa nu ma fac de ras, sa nu-mi reproseze ca vorbesc prostii si ca sa nu imi refuze comunicarea. amandoi suntem capabili de discutii lungi dar nu reusim sa luam startul. eu nu indraznesc pt ca as prefera sa aiba el initiativa... si nici nu stiu daca e bine sa incerc eu ceva de teama sa nu fiu respinsa si de teama sa nu fi interpretat eu gresit diverse momente si gesturi de pana acum. reusim sa comunicam noi doi cand exista si o a treia persoana in preajma. cand avem un moderator care ne da o tema de discutie.
am avut o tarie uimitoare, stiind ca e la 50 de cm de mine si doarme. a dormit in aceeasi camera cu mine. pana si sforaitul lui parea muzica. e un om tare frumos. as vrea sa-l am numai al meu.
stiu ca nu e bine sa ma grabesc si de fapt nici eu n-as vrea sa ma grabesc. as vrea sa ne cunoastem asa incet mai intai. in acelasi timp as vrea sa stau la povesti cu el... sa povestim lucruri si intamplari frumoase si fericite. sa radem impreuna de toate traznaile si sa ne intristam impreuna cand vorbim de greutati.
as vrea sa-mi permita sa il iubesc. sunt extrem de egoista acum. vreau sa-l iubesc doar eu. la cata dragoste am de oferit oricum cred ca va fi sufocat. nu vreau sa-l sufoc. nu vreau ca dragostea mea sa fie sufocanta si sa o arunce pe geam. vreau sa aprecieze toate gesturile mele. ma distreaza si imi place la nebunie cand il surprind privindu-ma. suntem cateodata ca doi scolari care fura cate un suras si o privire unul de la celalalt.
imi place la nebunie sa-i arat ca stiu si ca pot sa fac chestii. de la lucruri marunte si feminine pana la cele mai masculine lucruri. nu stiu de ce dar in permanenta simt nevoia sa-i arat ca sunt descurcareata si ca nu exista problema fara rezolvare. trebuie sa am solutii si sa fac improvizatii pt orice. cateodata chiar se enerveaza ca prea am solutii la orice. ador sa am grija de el. sa-i port de grija, sa il fac sa se simta iubit si ocrotit, sa nu-i lipseasca nimic. acelasi lucru il face si el pt mine. si avem talentul de a ne incuraja reciproc si de a ne imbarbata reciproc. chiar ma simt extrem de protejata si de iubita in prezenta lui. imi da forta sa merg mai departe.

acum

il simt pretutindeni langa mine. ii vad surasul strengar in fiecare clipa. ii simt atingerea nesigura si il vad in orice lucru drag imi apare in preajma. innebunesc stiind ca poate nu o sa-l mai vad pentru cateva zile si incerc sa gasesc pretexte pentru a-l mai vedea macar pentru o clipa. ma alimentez cu energia lui constant. fie ca-l vad pentru doar un minut sau pentru o ora. doar stiind ca e acolo prezent si ca ma sustine, ca are incredere in mine, ma face sa merg mai departe, sigura pe propriile mele forte.
mi-as dori atat de mult sa-l am numai pentru mine. sa fie total al meu. sa-l pot iubi si rasfata. sa-l pot mangaia si sa-l pot alinta atunci cand are nevoie si cand privirea lui o cere.
cum bine ma intreba si el in urma cu ceva vreme: ce fel de barbati ai cunoscut pana acum? acum pot raspunde sincer si fara ezitare. nu am cunoscut pe nimeni ca el. cu siguranta simturile si mintea imi sunt alterate acum de dragostea pentru el si nu pot raspunde decat ca nu am cunoscut pe nimeni ca el. e genul de om pe care nu ai vrea sa il pierzi niciodata. are intotdeauna o vorba buna atunci cand ai nevoie. atunci cand te astepti mai putin e gata sa faca cel mai mic si inocent gest din cate exista, si tie sa ti se para ca l-a facut special pentru tine. si poate ca de fapt asta a facut!?
este prima oara cand ma simt pustiita ca nu e cu mine acum. sa stea la masa vecina. sa nu-mi adreseze un cuvant. sa-l vad de la distanta dar sa stiu ca este bine. m-am obisnuit sa-l am mereu in preajma. sa fim impreuna 24 de ore din 24. sa nu ne plictisim unii de altii.
imi este atat de drag baiatul asta...

inceputuri

ma gandesc mereu ca de fapt mie mi-a placut de el din prima clipa in care l-am vazut. sa fi fost dragoste la prima vedere din partea mea? avea niste blugi albastri si un sacou crem - mustar de raiat. observasem ghetele care erau identice cu cele pe care le purta prima mea dragoste la primele intalniri. parul buclat si neglijent era atat de sexy si ii incadra perfect figura de copil dulce. el incerca sa para macho abordand o privire serioasa si ganditoare. statea retras intr-un colt. nu socializa cu nimeni. nu cunostea cu nimeni. tin minte ca parca l-am vazut totusi vorbind cu una dintre fete si eram atat de invidioasa pe ea. de ce nu venise sa ma intrebe pe mine? m-am apucat atunci sa fac investigatii, sa aflu cine este tanarul, cum il cheama, etc. am aflat cateva informatii importante de altfel. teama mea cea mai mare era sa nu fie cu mult mai mic ca mine. am avut noroc. eram de aceeasi varsta. am reusit sa luam amandoi examenul fix cu aceeasi nota! ciudat!? doi ani de zile m-am straduit sa fac in asa fel incat sa ne intersectam drumurile, sa ma observe, sa ma remarce... am reusit intr-un final sa ma strecor in viata lui. sa-l determin sa ma invite in viata lui.
daca stau bine sa ma gandesc, noi doi n-am facut niciodata cunostinta la modul oficial. eu stiam cine e si cum il cheama, el stia cine sunt si cum ma cheama. mai vorbeam din cand in cand la telefon sau pe mess lucruri strict legate de scoala si nimic mai mult...