inceputuri

ma gandesc mereu ca de fapt mie mi-a placut de el din prima clipa in care l-am vazut. sa fi fost dragoste la prima vedere din partea mea? avea niste blugi albastri si un sacou crem - mustar de raiat. observasem ghetele care erau identice cu cele pe care le purta prima mea dragoste la primele intalniri. parul buclat si neglijent era atat de sexy si ii incadra perfect figura de copil dulce. el incerca sa para macho abordand o privire serioasa si ganditoare. statea retras intr-un colt. nu socializa cu nimeni. nu cunostea cu nimeni. tin minte ca parca l-am vazut totusi vorbind cu una dintre fete si eram atat de invidioasa pe ea. de ce nu venise sa ma intrebe pe mine? m-am apucat atunci sa fac investigatii, sa aflu cine este tanarul, cum il cheama, etc. am aflat cateva informatii importante de altfel. teama mea cea mai mare era sa nu fie cu mult mai mic ca mine. am avut noroc. eram de aceeasi varsta. am reusit sa luam amandoi examenul fix cu aceeasi nota! ciudat!? doi ani de zile m-am straduit sa fac in asa fel incat sa ne intersectam drumurile, sa ma observe, sa ma remarce... am reusit intr-un final sa ma strecor in viata lui. sa-l determin sa ma invite in viata lui.
daca stau bine sa ma gandesc, noi doi n-am facut niciodata cunostinta la modul oficial. eu stiam cine e si cum il cheama, el stia cine sunt si cum ma cheama. mai vorbeam din cand in cand la telefon sau pe mess lucruri strict legate de scoala si nimic mai mult...