imi vine sa-l sarut din cap pana-n picioare cateodata. sa iau fiecare particica a corpului lui si sa o dezmierd, sa o alint, sa o adulmec, sa ma bucur de ea. cred ca are cele mai frumoase maini din lume pe care le-am intalnit vreodata. degete prelungi si subtiri, bine definite. unghii scurte si ingrijite. imi este rusine cu mine cand ii privesc mainile. instantaneu imi vine sa le sarut si sa le iubesc. este tare ciudat cum de nu am astfel de ganduri cu alte parti ale corpului lui. mainile ma fascineaza. si cred ca lucrul asta l-am simtit de la inceput. nu pot decat sa-mi inchipui atingerea acelor maini. o atingere blanda, catifelata, care ma va face sa tremur de placere, sa vibrez. of doamne ce maine frumoase. la o prima vedere ai avea senzatia ca sunt prea fragile, dar nu. in acele maini fine exista o forta ascunsa, talente nebanuite.
este cred ca prima oara cand indraznesc sa astept. cand am rabdare. nu as putea sa ma multumesc cu o mica bucata din el. il vreau pe tot. vreau ca el sa fie al meu si sa il pot savura de cate ori imi este in preajma. da, stiu, sunt egoista. extrem de egoista. dar pur si simplu este prima oara cand vreau pe cineva doar pentru mine. cand nu pot suporta gandul sa impart pe cineva. pur si simplu omuletul asta e perfect. este perfect prin prisma lucrurile simple pe care le face. prin complimentele mici si prin gesturile firesti pe care le face.
ador sa il rog sa ma ajute. o face cu placere si fara a se da in laturi de la ceva. este un om atat de frumos. imi este atat de drag... cateodata stau si ma gandesc daca intr-adevar este real.
nu imi dau seama de ce cand ramanem doar noi doi, este un abis intre noi. nu avem curaj sa vorbim. linistea este de preferat. singurele discutii pe care le putem avea sunt strict profesionale. nu incercam un alt fel de comunicare. nu ne provocam la discutii. ar vrea oare sa fie provocat. nici nu stiu cu ce sa incep ca sa nu ma fac de ras, sa nu-mi reproseze ca vorbesc prostii si ca sa nu imi refuze comunicarea. amandoi suntem capabili de discutii lungi dar nu reusim sa luam startul. eu nu indraznesc pt ca as prefera sa aiba el initiativa... si nici nu stiu daca e bine sa incerc eu ceva de teama sa nu fiu respinsa si de teama sa nu fi interpretat eu gresit diverse momente si gesturi de pana acum. reusim sa comunicam noi doi cand exista si o a treia persoana in preajma. cand avem un moderator care ne da o tema de discutie.
am avut o tarie uimitoare, stiind ca e la 50 de cm de mine si doarme. a dormit in aceeasi camera cu mine. pana si sforaitul lui parea muzica. e un om tare frumos. as vrea sa-l am numai al meu.
stiu ca nu e bine sa ma grabesc si de fapt nici eu n-as vrea sa ma grabesc. as vrea sa ne cunoastem asa incet mai intai. in acelasi timp as vrea sa stau la povesti cu el... sa povestim lucruri si intamplari frumoase si fericite. sa radem impreuna de toate traznaile si sa ne intristam impreuna cand vorbim de greutati.
as vrea sa-mi permita sa il iubesc. sunt extrem de egoista acum. vreau sa-l iubesc doar eu. la cata dragoste am de oferit oricum cred ca va fi sufocat. nu vreau sa-l sufoc. nu vreau ca dragostea mea sa fie sufocanta si sa o arunce pe geam. vreau sa aprecieze toate gesturile mele. ma distreaza si imi place la nebunie cand il surprind privindu-ma. suntem cateodata ca doi scolari care fura cate un suras si o privire unul de la celalalt.
imi place la nebunie sa-i arat ca stiu si ca pot sa fac chestii. de la lucruri marunte si feminine pana la cele mai masculine lucruri. nu stiu de ce dar in permanenta simt nevoia sa-i arat ca sunt descurcareata si ca nu exista problema fara rezolvare. trebuie sa am solutii si sa fac improvizatii pt orice. cateodata chiar se enerveaza ca prea am solutii la orice. ador sa am grija de el. sa-i port de grija, sa il fac sa se simta iubit si ocrotit, sa nu-i lipseasca nimic. acelasi lucru il face si el pt mine. si avem talentul de a ne incuraja reciproc si de a ne imbarbata reciproc. chiar ma simt extrem de protejata si de iubita in prezenta lui. imi da forta sa merg mai departe.
