acum

il simt pretutindeni langa mine. ii vad surasul strengar in fiecare clipa. ii simt atingerea nesigura si il vad in orice lucru drag imi apare in preajma. innebunesc stiind ca poate nu o sa-l mai vad pentru cateva zile si incerc sa gasesc pretexte pentru a-l mai vedea macar pentru o clipa. ma alimentez cu energia lui constant. fie ca-l vad pentru doar un minut sau pentru o ora. doar stiind ca e acolo prezent si ca ma sustine, ca are incredere in mine, ma face sa merg mai departe, sigura pe propriile mele forte.
mi-as dori atat de mult sa-l am numai pentru mine. sa fie total al meu. sa-l pot iubi si rasfata. sa-l pot mangaia si sa-l pot alinta atunci cand are nevoie si cand privirea lui o cere.
cum bine ma intreba si el in urma cu ceva vreme: ce fel de barbati ai cunoscut pana acum? acum pot raspunde sincer si fara ezitare. nu am cunoscut pe nimeni ca el. cu siguranta simturile si mintea imi sunt alterate acum de dragostea pentru el si nu pot raspunde decat ca nu am cunoscut pe nimeni ca el. e genul de om pe care nu ai vrea sa il pierzi niciodata. are intotdeauna o vorba buna atunci cand ai nevoie. atunci cand te astepti mai putin e gata sa faca cel mai mic si inocent gest din cate exista, si tie sa ti se para ca l-a facut special pentru tine. si poate ca de fapt asta a facut!?
este prima oara cand ma simt pustiita ca nu e cu mine acum. sa stea la masa vecina. sa nu-mi adreseze un cuvant. sa-l vad de la distanta dar sa stiu ca este bine. m-am obisnuit sa-l am mereu in preajma. sa fim impreuna 24 de ore din 24. sa nu ne plictisim unii de altii.
imi este atat de drag baiatul asta...